Afirmarea sinelui, conform fitted.ro, prin intermediul vestimentatiei si eliberarea de conventii devin termenii-cheie pentru o generatie deja angrenata in schimbari sociale majore.
Unora le e dor de vara, altora de liceu, iar altii viseaza sa se fi nascut mult mai devreme, astfel incat sa se fi bucurat din plin de curentul hippie.
Ce a reprezentat hippie?
Plete lungi, zambete largi, Woodstock, campii, vise de pace si un curent care a ramas in inimile celor care l-au trait, dar si in imaginatia simpatizantilor care nu au prins acele vremuri.
Frumusetea anilor ’60 sau ’70 in moda este asociata cu sentimentul de libertatea totala.
A insemnat, cu precadere, expresivitatea prin intermediul stilul hippie, disco, mini sau maxi, platforme ametitoare, dar si prin stilul punk, un stil impus mai ales de cultura maselor care a continuat sa fie o permanenta sursa de inspiratie.
Strigatoare la cer, nerusinata, ba chiar imorala, o combinatie anarhica – astfel era caracterizata moda hippie in primii ani cand a coborat in strada.
Gulerele albe si albastre, carevasazica grupul impasibililor prea conservatori pentru a avea imaginatie, au pus la zid desfraul vestimentar al tinerilor americani ai anilor ’60.
Fara sa inteleaga, de fapt, care era scopul acestei mode a contra-culturii: sa fie in sine o declaratie de respingere a conformismului.
Hipiotii au fost simbolul unei epoci. Au rescris chiar regulile vietii si au reusit sa supravietuiasca vremurilor. N-au disparut – poate doar s-au mai domolit, dar sunt inca printre noi.
Razvratitii
In fapt, miscarea hippie a aparut ca raspuns la contextul social si politic al anilor ’60 din America. Problemele care ii preocupau atunci pe americani erau diverse, serioase si nu tocmai putine:angajarea Statelor Unite ale Americii in Razboiul din Vietnam (1961-1975), unde au fost trimisi mii de soldati, tineri in floarea varstei, poate fiii celor care vazusera ororile Razboiului din Coreea (1950-1953).
Intensificarea miscarii pentru drepturile civile ale populatiei afro-americane, care aparuse la inceputul anilor ’50 si care castiga din ce in ce mai multi adepti si legitimitate;cresterea tensiunilor intre cele doua blocuri politice ale Razboiului Rece care daduse nastere la o ampla miscare antinucleara.
Schimbari profunde incepusera sa aiba loc deja si pe palierul socio-cultural, odata cu generatia beat, o miscare literara care incepuse sa se manifeste inca din anii ’50 si care isi propunea sa se delimiteze de conformismul american postbelic.
Adeptii miscarii se imbracau neingrijit, ascultau jazz, consumau droguri si se dedau la excese sexuale. Ei au fost, de fapt, parintii hipiotilor – de multe ori chiar la propriu, cei care au deschis calea contestarii societatii conventionale, obtuze, puritane.
Din vacarmul unei astfel de lumi s-au ridicat hipiotii, adolescenti si tineri revoltati fata de efectele dezumanizante ale productiei in masa si ale consumerismului, sufocati de gandul ca trebuie sa devina cetateni „cuminti”, cu program fix de serviciu fix, cu gospodarie, copii si… atat.
S-au opus razboiului (concret, celui din Vietnam, dar si ideii de razboi), conduitei sociale stricte, corporatiilor lacome si traiului monoton de la oras.
In schimb, au imbratisat ideea de libertate, de a trai cat mai simplu si cat mai aproape de natura. „Revolta” a devenit cuvantul de ordine:practicau traiul in comun si amorul liber, consumau substante halucinogene (in special marijuana si LSD) pentru a-si stimula imaginatia, pentru a putea vedea lumea cu alti ochi si au ales activismul – sub forma protestului de strada – ca principala forma de a se exprima public.
Anarhie vestimentara
Imaginea era prima forma de protest, prin care se dorea ruptura si delimitarea totala de comunitatile conservatoare.
Era important sa poti recunoaste un hipiot pe strada, dinainte sa vorbesti cu el.
Bineinteles, stilul vestimentar adoptat de hipioti avea legaturi cu toate credintele lor. De pilda, pentru vestimentatie, au fost preferate bumbacul si canepa, in detrimentul fibrelor sintetice, caci astfel erau mai aproape de natura, se intorceau la radacini.
Moda hippie nu are autor sau, mai bine zis, are un autor colectiv.
Practic, se compune din rezultatele imaginatiei fiecarui hipiot. Un brainstorming social. De altfel, unele voci spun ca termenul de „moda hippie” ar fi un oximoron, avand in vedere ca ideea fundamentala a unei contra-culturi este aceea ca rupe barierele, e nonconformista.
Dar altii spun ca insasi contestarea uniformei uniformizeaza.
Oricum ar fi numita sau definita, pot fi identificate cateva elemente comune, care creioneaza imaginea de ansamblu a erei hippie si care au influentat moda de atunci, la fel cum au influentat lumea de atunci.
Imaginea unui hipiot era considerata teribila. Barbatii si femeile deopotriva purtau parul lung, cat mai putin stilizat cu produse cosmetice, cel mult impletit;iar barbatii purtau barbi ce rivalizau cu usurinta cu cea a raposatului Rasputin.
Numai daca l-ar fi cunoscut! Ulterior, dupa ce comunitatea hippie a imbratisat revendicarile pentru drepturi civile ale populatiei de culoare, a fost adoptata si coafura afro. Aceasta era altceva.
Hainele preferate erau blugii si pantalonii evazati, tricourile si camasile colorate – preferabil cu imprimeuri florale sau desene geometrice psihedelice – bluzele stramte si rochiile lejere. Domnisoarele cu silueta ingrijita alegeau fustele scurte – chiar foarte scurte – care transmiteau tipator mesajul libertatii si mai ales al sexualitatii neingradite.
Asa se alcatuia, pe scurt, portretul robot al hipiotului.
Dar regula numarul 1 a modei hippie era ca nu exista nicio regula.
Puteau fi combinate in aceeasi tinuta piese vestimentare din bumbac, cu altele din piele si chiar de blana.
Haina capata o valoare adaugata daca era croita, cusuta sau crosetata chiar de purtator.
Dar, in final, important era ca modul de a te imbraca sa fie o cale de exprimare, de expunere a sinelui – undeva la limita dintre estetic si eliberarea totala de preconceptii.